vineri, 30 ianuarie 2015

Sunetul Educatiei - schimba vieti, influenteaza destine

Sunetul educatiei – schimba vieti, influenteaza destine


Nu privi omul ca un produs, beneficiar sau partener, priveste-l ca OM !


Decat sa gandesti in locul altora, mai bine, pune-te in pielea lor!


Nu vorbi despre natura uitandu-te la un tablou ci coboara acolo, la firul ierbii, sa auzi roua cum saruta pamantul J


Alina Ursu

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Daruirea, partasie la mostenire

"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." (Ioan 3:16)

    Acesta a fost primul meu gand atunci cand m-am hotarat sa vorbesc despre Daruire, mai ales ca intreaga lume se pregatea de sarbatoarea Nasterii Domnului Iisus Hristos.
   A fost odata un om care avea un fiu. Treaba mainilor acestui Om era intotdeauna perfecta si Fiul sau era coplesit de minunatiile si frumusetile pe care le creea Tatal sau pentru lume. Intr-o zi Fiul l-a intrebat pe Tatal:
  -Tata, pentru cine faci atat de multe, ceruri si pamanturi, mari si izvoare, animale si alte vietati.
Mirat Tatal ii raspunse Fiului sau :
  -Pentru oameni le fac Fiul meu iubit, sa mosteneasca aceste minunatii si sa le stapaneasca, pentru ca sunt bune si de folos.

   Fiul sau iubea atat de mult oamenii si ii placea sa-i priveasca in treburile lor zilnice. De la o vreme acesta observa ca Tatal sau era tot mai ingandurat si tare ar fi vrut sa stie care este motivul de ingandurare. Nu trecu mult timp si el observa ca lumea devine din ce in ce mai straina de cum o facuse Tatal sau. Oamenii se insingurau, le facea placere sa se raneasca unii pe ceilalti, erau indiferenti si egoisti, hoti, se dedau la desfrau.

  Tatal stia ca numai Fiul i-ar putea salva daca ar fi fost trimis intre ei sa le fie pilda de viata frumoasa, dar ca acesta ar fi putut fi ranit sau chiar omorat de rautatea oamenilor. Inima parinteasca se strangea de durere cu fiecare zi ce trecea pentru ca minunata creatie a Sa se distrugea si mai ales ca trebuia sa aleaga in a-si pastra fiul in siguranta langa el sau sa-L lase sa plece printre oamenii rai, plini de adictii, singuri si hulitori. Afland Fiul de supararea Tatalui se hotara sa plece la lume cu inima deschisa si cu gandul la ziua cea mare cand Tatal sau va zambi din nou si va fi fericit.
  Acesta a fost darul de pret al Tatalui pentru oameni, a preferat sa salveze o lume ce se indrepta spre pierzanie fara speranta, cu pretul Fiului sau nevinovat si mult iubit. Aceasta trebuie sa fie pentru noi cea mai frumoasa lectie de a darui, din timpul nostru, din cunoasterea noastra, din iubire. Aceste daruri sincere, pot salva si hrani vieti, pot transforma si pot deschide porti ce se vad inchise.
  
  Deschide-ti inima si lasa darurile tale cele mai de pret sa fie bucuria celor care le cauta, intinde-ti bratele si ridica un un om ce sta sa cada, pregateste masa si hraneste-i pe cei flamanzi si numai asa vei face cinste Tatalui care a trimis aici pentru fiecare dintre noi pe Unicul sau Fiu.

  Pentru mine a darui inseamna a deveni partasa la mostenirea pe care am primit-o.

Atitudinea creeaza altitudinea!

Am urmarit un videoclip, realizat de Mugur Varzariu (https://www.facebook.com/pages/mugur-varzariu), in care un tanar de etnie rroma marturisea cum a fost respins la un interviu pentru ocuparea unui loc de munca... si asta m-a dus inapoi in timp. Cred ca se intampla acum 4 ani cand am vazut un anunt ca o firma cauta secretara. Am trimis un C.V. in care erau specificate toate cele necesare ''mai putin culoarea'' :) si am fost sunata pentru interviu care urma sa fie la cateva zile. Si ma imbrac eu cu rochie lunga inflorata de vara si ma incalt in sandale fara alte sulemeneli, imi pregatesc toate actele si la drum cu mare bucurie. Am fost primita de un domn tare dragut care mi-a spus ca a studiat C.V.-ul meu, ca se potriveste profilului de angajat pe care il cauta dar acum ca sunt in fata lui are o nelamurire... ''sunt din Romania?''. Am fost surprinsa o secunda ca apoi sa inteleg unde bate domnia sa Spalacitul, care a continuat ''aveti asa, un aer exotic... ce origine aveti?''
   Am raspuns ca sunt romanca nascuta, crescuta si educata aici si ca sunt de etnie rroma, la care el, a zambit asa ca si cum ar fi spus in sinea lui ''stiam eu'' si cu o grimasa de parca-i intrase un ardei iute in cur, mi-a raspuns: ''ne pare rau, dar politica firmei este un pic diferita, nu angajam rromi''. Ne-am luat la revedere fiecare injurand in limba lui, unul pentru timpul pierdut si eu pentru ca asa a fost sa fie, dar ma rodea pe inima oftica si politica  firmei respective si cum Dumnezeu iubeste tiganii, dupa  cateva saptamani vad din nou anuntul dar de aceasta data am sunat si mi-a facut programare pentru interviu. Acelasi domn curtenitor si spalacit, dar eu eram alta pe dinafara, eram faina, al dracului de faina, cu sacou si camasa si blugi de firma iar de mana imi atarna janta de la Viton sau cum i s-o mai spune. Ma boisem ca o coconeta si aveam draga Doamne un coc de zicea-i ca-s cel putin Andreea lui Marin. Dupa cateva intrebari adresate cu un zambet larg si incurajator la care am avut raspunsuri la fel de ''largi si incurajatoare'' domnul cu pricina mi-a spus: ''Sunteti persoana de care avem nevoie si intrebarea este de cand puteti incepe?''.
  Ah Doamne, cum ii mai faci dreptate tiganului oropsit! M-am ridicat si i-am raspuns zambind cald: ''Multumesc, sunt aceiasi persoana care s-a prezentat aici in rochie, cu aer exotic, in acest caz eu sunt cea care spun imi pare rau, nu lucrez cu oameni de asa calitate. O zi buna sa aveti!''
  Domnul amabil devenise ca o sfecla scoasa din cuptor, era moale si cred ca simtea nevoie sa faca pipi. L-am lasat acolo sa-si traiasca starile lui si am plecat fericita ca m-am razbunat, i-am dovedit ca noi avem loc sub soare indiferent de ''exotismul '' pe care-l emanam.
  Astazi la facultate, discutam cu colegele despre examenul de titularizare, si una dintre colege a spus ca da examen in limba materna, maghiara, toata cinstea pentru ea, la care o alta colega, draga mie dealtfel, ma intreaba:'' fata, dar tu nu te duci la rromi?'' ca si cum maghiarii pentru maghiari si tiganii pentru tigani, ca altfel cum?
   In alta seara o buna prietena m-a invitat la masa, este o bucatareasa de scofeturi desavarsita. La ea la masa ma simt 'totdeauna rasfatata, un festin gastronomic in buna regula, si dupa ce am mancat au mai venit in vizita alti prieteni de ai ei. Din una alta, unul dintre ei a pronuntat de cateva ori expresia ''cioara'' sau tigan, la care prietena mea a spus: ''te rog frumos cat mai stam impreuna nu mai vorbi urat de tigani pentru ca avem aici un reprezentant de seama si este prietena mea!''. Barbatul respectiv s-a uitat la mine surprins, si-a cerut scuze iar dupa cateva minute a lansat intrebarea: ''nu te supara, tu iei lectii de dictie? pentru ca vorbesti romaneste mai frumos si bine decat vorbesc eu!''
   O iubesc pe prietena asta a mea si nu o desconspir, ea 'totdeauna m-a prezentat tuturor ca fiind prietena ei si se mandreste cu mine.
   Si uite asa am mai scris si astazi despre minunatele momente din viata noastra de tigani, cu bune cu rele trecem peste fiecare zi cu fruntea sus si orice vorba rea ne ambitioneaza sa mergem mai departe facand bine, sa-i facem pe ei de rusine!


   Noi cei care avem o farama de lumina in suflete si un strop de educatie, nu stim sa adoptam ''pozitia ghiocelului'' si poate asta provoaca frustrari unora.

vineri, 23 ianuarie 2015

Copilarie, copil fara etnie

         

Pentru tot ce facem sau intalnim suntem obisnuiti sa notam sau sa etichetam.



Inainte de a nota un copil gandeste-te la nota pe care ti-ai da-o a sfarsitul zilei pentru tot ce ai facut ca profesor, educator, formator sau facilitator.

Uneori nu avem rabdare sau suficiente resurse de a descoperi potentialul din fiecare bucatica de om care sta in fata noastra.Nu avem ochi pentru a vedea cum suntem noi priviti de cei in fata carora ne prezentam intr-o sala de curs sau de grupa si ar trebui sa ne intrebam de ce nu putem vedea?De ce este atat de greu, ce ne incetoseaza privirea? Programele, planificarile, timpul?

Gaseste-ti timp pentru a vedea! Curata-ti lentilele sufletului si constiintei si priveste cum esti privit de cei din fata ta! Te privesc cu teama, cu admiratie, cu indiferenta, te privesc flamanzi si dornici sa le impartasesti din tainele stiintei? O privire atenta ne-ar putea usura misiunea de profesor si am descoperi cheia de bolta care sa sustina greutatea si importanta invataturilor transmise. Daca demult credeam ca misiunea mea este "copilul rom",cu tot potentialul creativ-constructive care sa-l fructific fara a impune vreo limita , in timp am descoperit ca atunci cand vorbim despre copilarie si tot ce inseamna ea, COPIII NU AU CULOARE, ETNIE, STATUT SOCIAL- COPIII AU COPILARIE! Aceasta este cheia misiunii mele si a motivatiei care ma arde si nu-mi da liniste mai ales atunci cand rasar si rezultate!

Tiganul intre ura si inspiratie


 Am plecat spre Maierus gandindu-ma la cat de binecuvantata sunt ca am ajuns sa lucrez cu copiii asa cum imi doream eu, fara a fi ingradita de o planificare sau programa scolara si avand posibilitatea de a fi libera sa pot descoperi copilul, adolescentul in devenire.
           In mintea mea cautam metode care sa ma ajute sa-i provoc pe minunatii mei sa vorbeasca liber fara sa le fie teama sau rusine de sentimentele si trairile lor. Deodata linistea mi-a fost tulburata de vorbaria zgomotoasa din spatele meu. Nu a trebuit sa ma intorc sa vad cine era,ii vedeam prin oglinda de la sofer si imi era deajuns.Era un barbat slabut si carunt si altul tanar cu cercel in ureche dar un cercel de cea mai proasta inspiratie, care-si povesteau de ale lor.Batranul povestea cum vreme de un an si ceva, a condus o masina de curierat si uneori era beat rupt dar nu-l controla si nu l-a gasit nimeni pentru ca masinile de curierat nu sunt trase pe dreapta. Mai spunea despre un coleg de munca tigan…asta a fost de fapt cuvantul  magic care mi-a tulburat linistea,TIGAN!
           Povestea ca tiganul avea mai putin de 1.50. dar a avut ambitia sa-si ia categorile de sofer B si C si acum urma scoala pentru categoria D. Isi dorea sa conduca un autobuz dar nimeni nu credea ca va reusi datorita staturii sale, “ nu ajungea nici pana la pedal, gura masii de cioara si vrea sa conduca autobuz, auzi tupeu la cioroi!”
           Eram in alarma, o bomba cu ceas gata sa explodeze dar m-am calmat gandindu-ma ca trebuie sa ascult pana la capat cu rabdare ca poate cine stie ce noutate aflu.La un moment dat l-am auzit pe tanar spunand:” pai, sa mor eu, d’aia m-am ambitionat si am dat si eu pentru permis pentru ca am vazut cum ultimul jeg de tigan are carnet de sofer!” chiar daca tatal meu spunea ca nu voi reusi, dupa a treia incercare am reusit si i-am bagat carnetul sub nas!
          Nu am mai ascultat, era deajuns pentru mai putin de cateva minute tot ce auzisem, dare eram fericita oarecum,ranjeam si imi venea sa ma tavalesc pe jos si sa ma scarpin pe burta,atat de nebuna era senzatia, TIGANUL  ajunsese sursa de motivatie pentru semenii lui chiar daca era jegos,cioara, pitic. Al dracu’ avea carnet pe mai multe categorii, poate ca le luase si din prima si cred ca de ar avea bani s-ar inscrie si sa invete sa piloteze ca fiind cioara ar lua permisul de zbor dupa primele ore de pilotaj.
          Asa a fost drumul care Maierus, un drum pe care am descoperit ca se vorbea despre tigani cu ciuda nu pentru ca furase sau fusese prostita vreo femeie cu farmece, ci pur si simplu pentru ca evoluam, rupem bariere si ne depasim, devenind oameni liberi care stim cine suntem si incotro ne indreptam.Din pacate, nici asa nu este bine pentru multi din jurul nostru, de ce?vreau sa cred ca este inca un mister desi in adancul sufletului cunosc raspunsul.
          Oameni buni, lasati-ne sa devenim cine dorim, sa conducem masini, tancuri, scoli si alte minuni pentru ca numai asa vom avea o societate sanatoasa, bazata pe respectarea valorilor umane si spirituale, haideti sa fim si sa ramanem Oameni, si inainte de a-i privi pe cei din jurul nostru ca pe niste produse cu ambalaje de proasta sau buna calitate,sa ne  privim ca oameni creati din slava cereasca.Incetati sa puneti bariere, sa stabiliti limite, pamantul este suficient de incapator sa ne poata suporta pe toti din toate colturile.
Acum imi  doresc sa-l cunosc pe acel om mic de statura, sa-i strang mana, sa-i multumesc pentru determinarea sa si sa-l invit in fata elevilor mei sa-si spuna povestea personala, o poveste care cred ca va deschide  inimi si usi in viitor.