sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Atitudinea creeaza altitudinea!

Am urmarit un videoclip, realizat de Mugur Varzariu (https://www.facebook.com/pages/mugur-varzariu), in care un tanar de etnie rroma marturisea cum a fost respins la un interviu pentru ocuparea unui loc de munca... si asta m-a dus inapoi in timp. Cred ca se intampla acum 4 ani cand am vazut un anunt ca o firma cauta secretara. Am trimis un C.V. in care erau specificate toate cele necesare ''mai putin culoarea'' :) si am fost sunata pentru interviu care urma sa fie la cateva zile. Si ma imbrac eu cu rochie lunga inflorata de vara si ma incalt in sandale fara alte sulemeneli, imi pregatesc toate actele si la drum cu mare bucurie. Am fost primita de un domn tare dragut care mi-a spus ca a studiat C.V.-ul meu, ca se potriveste profilului de angajat pe care il cauta dar acum ca sunt in fata lui are o nelamurire... ''sunt din Romania?''. Am fost surprinsa o secunda ca apoi sa inteleg unde bate domnia sa Spalacitul, care a continuat ''aveti asa, un aer exotic... ce origine aveti?''
   Am raspuns ca sunt romanca nascuta, crescuta si educata aici si ca sunt de etnie rroma, la care el, a zambit asa ca si cum ar fi spus in sinea lui ''stiam eu'' si cu o grimasa de parca-i intrase un ardei iute in cur, mi-a raspuns: ''ne pare rau, dar politica firmei este un pic diferita, nu angajam rromi''. Ne-am luat la revedere fiecare injurand in limba lui, unul pentru timpul pierdut si eu pentru ca asa a fost sa fie, dar ma rodea pe inima oftica si politica  firmei respective si cum Dumnezeu iubeste tiganii, dupa  cateva saptamani vad din nou anuntul dar de aceasta data am sunat si mi-a facut programare pentru interviu. Acelasi domn curtenitor si spalacit, dar eu eram alta pe dinafara, eram faina, al dracului de faina, cu sacou si camasa si blugi de firma iar de mana imi atarna janta de la Viton sau cum i s-o mai spune. Ma boisem ca o coconeta si aveam draga Doamne un coc de zicea-i ca-s cel putin Andreea lui Marin. Dupa cateva intrebari adresate cu un zambet larg si incurajator la care am avut raspunsuri la fel de ''largi si incurajatoare'' domnul cu pricina mi-a spus: ''Sunteti persoana de care avem nevoie si intrebarea este de cand puteti incepe?''.
  Ah Doamne, cum ii mai faci dreptate tiganului oropsit! M-am ridicat si i-am raspuns zambind cald: ''Multumesc, sunt aceiasi persoana care s-a prezentat aici in rochie, cu aer exotic, in acest caz eu sunt cea care spun imi pare rau, nu lucrez cu oameni de asa calitate. O zi buna sa aveti!''
  Domnul amabil devenise ca o sfecla scoasa din cuptor, era moale si cred ca simtea nevoie sa faca pipi. L-am lasat acolo sa-si traiasca starile lui si am plecat fericita ca m-am razbunat, i-am dovedit ca noi avem loc sub soare indiferent de ''exotismul '' pe care-l emanam.
  Astazi la facultate, discutam cu colegele despre examenul de titularizare, si una dintre colege a spus ca da examen in limba materna, maghiara, toata cinstea pentru ea, la care o alta colega, draga mie dealtfel, ma intreaba:'' fata, dar tu nu te duci la rromi?'' ca si cum maghiarii pentru maghiari si tiganii pentru tigani, ca altfel cum?
   In alta seara o buna prietena m-a invitat la masa, este o bucatareasa de scofeturi desavarsita. La ea la masa ma simt 'totdeauna rasfatata, un festin gastronomic in buna regula, si dupa ce am mancat au mai venit in vizita alti prieteni de ai ei. Din una alta, unul dintre ei a pronuntat de cateva ori expresia ''cioara'' sau tigan, la care prietena mea a spus: ''te rog frumos cat mai stam impreuna nu mai vorbi urat de tigani pentru ca avem aici un reprezentant de seama si este prietena mea!''. Barbatul respectiv s-a uitat la mine surprins, si-a cerut scuze iar dupa cateva minute a lansat intrebarea: ''nu te supara, tu iei lectii de dictie? pentru ca vorbesti romaneste mai frumos si bine decat vorbesc eu!''
   O iubesc pe prietena asta a mea si nu o desconspir, ea 'totdeauna m-a prezentat tuturor ca fiind prietena ei si se mandreste cu mine.
   Si uite asa am mai scris si astazi despre minunatele momente din viata noastra de tigani, cu bune cu rele trecem peste fiecare zi cu fruntea sus si orice vorba rea ne ambitioneaza sa mergem mai departe facand bine, sa-i facem pe ei de rusine!


   Noi cei care avem o farama de lumina in suflete si un strop de educatie, nu stim sa adoptam ''pozitia ghiocelului'' si poate asta provoaca frustrari unora.