sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Daruirea, partasie la mostenire

"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." (Ioan 3:16)

    Acesta a fost primul meu gand atunci cand m-am hotarat sa vorbesc despre Daruire, mai ales ca intreaga lume se pregatea de sarbatoarea Nasterii Domnului Iisus Hristos.
   A fost odata un om care avea un fiu. Treaba mainilor acestui Om era intotdeauna perfecta si Fiul sau era coplesit de minunatiile si frumusetile pe care le creea Tatal sau pentru lume. Intr-o zi Fiul l-a intrebat pe Tatal:
  -Tata, pentru cine faci atat de multe, ceruri si pamanturi, mari si izvoare, animale si alte vietati.
Mirat Tatal ii raspunse Fiului sau :
  -Pentru oameni le fac Fiul meu iubit, sa mosteneasca aceste minunatii si sa le stapaneasca, pentru ca sunt bune si de folos.

   Fiul sau iubea atat de mult oamenii si ii placea sa-i priveasca in treburile lor zilnice. De la o vreme acesta observa ca Tatal sau era tot mai ingandurat si tare ar fi vrut sa stie care este motivul de ingandurare. Nu trecu mult timp si el observa ca lumea devine din ce in ce mai straina de cum o facuse Tatal sau. Oamenii se insingurau, le facea placere sa se raneasca unii pe ceilalti, erau indiferenti si egoisti, hoti, se dedau la desfrau.

  Tatal stia ca numai Fiul i-ar putea salva daca ar fi fost trimis intre ei sa le fie pilda de viata frumoasa, dar ca acesta ar fi putut fi ranit sau chiar omorat de rautatea oamenilor. Inima parinteasca se strangea de durere cu fiecare zi ce trecea pentru ca minunata creatie a Sa se distrugea si mai ales ca trebuia sa aleaga in a-si pastra fiul in siguranta langa el sau sa-L lase sa plece printre oamenii rai, plini de adictii, singuri si hulitori. Afland Fiul de supararea Tatalui se hotara sa plece la lume cu inima deschisa si cu gandul la ziua cea mare cand Tatal sau va zambi din nou si va fi fericit.
  Acesta a fost darul de pret al Tatalui pentru oameni, a preferat sa salveze o lume ce se indrepta spre pierzanie fara speranta, cu pretul Fiului sau nevinovat si mult iubit. Aceasta trebuie sa fie pentru noi cea mai frumoasa lectie de a darui, din timpul nostru, din cunoasterea noastra, din iubire. Aceste daruri sincere, pot salva si hrani vieti, pot transforma si pot deschide porti ce se vad inchise.
  
  Deschide-ti inima si lasa darurile tale cele mai de pret sa fie bucuria celor care le cauta, intinde-ti bratele si ridica un un om ce sta sa cada, pregateste masa si hraneste-i pe cei flamanzi si numai asa vei face cinste Tatalui care a trimis aici pentru fiecare dintre noi pe Unicul sau Fiu.

  Pentru mine a darui inseamna a deveni partasa la mostenirea pe care am primit-o.