vineri, 23 ianuarie 2015

Tiganul intre ura si inspiratie


 Am plecat spre Maierus gandindu-ma la cat de binecuvantata sunt ca am ajuns sa lucrez cu copiii asa cum imi doream eu, fara a fi ingradita de o planificare sau programa scolara si avand posibilitatea de a fi libera sa pot descoperi copilul, adolescentul in devenire.
           In mintea mea cautam metode care sa ma ajute sa-i provoc pe minunatii mei sa vorbeasca liber fara sa le fie teama sau rusine de sentimentele si trairile lor. Deodata linistea mi-a fost tulburata de vorbaria zgomotoasa din spatele meu. Nu a trebuit sa ma intorc sa vad cine era,ii vedeam prin oglinda de la sofer si imi era deajuns.Era un barbat slabut si carunt si altul tanar cu cercel in ureche dar un cercel de cea mai proasta inspiratie, care-si povesteau de ale lor.Batranul povestea cum vreme de un an si ceva, a condus o masina de curierat si uneori era beat rupt dar nu-l controla si nu l-a gasit nimeni pentru ca masinile de curierat nu sunt trase pe dreapta. Mai spunea despre un coleg de munca tigan…asta a fost de fapt cuvantul  magic care mi-a tulburat linistea,TIGAN!
           Povestea ca tiganul avea mai putin de 1.50. dar a avut ambitia sa-si ia categorile de sofer B si C si acum urma scoala pentru categoria D. Isi dorea sa conduca un autobuz dar nimeni nu credea ca va reusi datorita staturii sale, “ nu ajungea nici pana la pedal, gura masii de cioara si vrea sa conduca autobuz, auzi tupeu la cioroi!”
           Eram in alarma, o bomba cu ceas gata sa explodeze dar m-am calmat gandindu-ma ca trebuie sa ascult pana la capat cu rabdare ca poate cine stie ce noutate aflu.La un moment dat l-am auzit pe tanar spunand:” pai, sa mor eu, d’aia m-am ambitionat si am dat si eu pentru permis pentru ca am vazut cum ultimul jeg de tigan are carnet de sofer!” chiar daca tatal meu spunea ca nu voi reusi, dupa a treia incercare am reusit si i-am bagat carnetul sub nas!
          Nu am mai ascultat, era deajuns pentru mai putin de cateva minute tot ce auzisem, dare eram fericita oarecum,ranjeam si imi venea sa ma tavalesc pe jos si sa ma scarpin pe burta,atat de nebuna era senzatia, TIGANUL  ajunsese sursa de motivatie pentru semenii lui chiar daca era jegos,cioara, pitic. Al dracu’ avea carnet pe mai multe categorii, poate ca le luase si din prima si cred ca de ar avea bani s-ar inscrie si sa invete sa piloteze ca fiind cioara ar lua permisul de zbor dupa primele ore de pilotaj.
          Asa a fost drumul care Maierus, un drum pe care am descoperit ca se vorbea despre tigani cu ciuda nu pentru ca furase sau fusese prostita vreo femeie cu farmece, ci pur si simplu pentru ca evoluam, rupem bariere si ne depasim, devenind oameni liberi care stim cine suntem si incotro ne indreptam.Din pacate, nici asa nu este bine pentru multi din jurul nostru, de ce?vreau sa cred ca este inca un mister desi in adancul sufletului cunosc raspunsul.
          Oameni buni, lasati-ne sa devenim cine dorim, sa conducem masini, tancuri, scoli si alte minuni pentru ca numai asa vom avea o societate sanatoasa, bazata pe respectarea valorilor umane si spirituale, haideti sa fim si sa ramanem Oameni, si inainte de a-i privi pe cei din jurul nostru ca pe niste produse cu ambalaje de proasta sau buna calitate,sa ne  privim ca oameni creati din slava cereasca.Incetati sa puneti bariere, sa stabiliti limite, pamantul este suficient de incapator sa ne poata suporta pe toti din toate colturile.
Acum imi  doresc sa-l cunosc pe acel om mic de statura, sa-i strang mana, sa-i multumesc pentru determinarea sa si sa-l invit in fata elevilor mei sa-si spuna povestea personala, o poveste care cred ca va deschide  inimi si usi in viitor.