joi, 18 iunie 2015

Cu mic cu mare azi avem serbare!

   Emotii, emotii ,emotii! Sentimente ale asumarii unei meniri sau responsabilitati fata de oamenii din jurul meu. Un an in urma treceam prin emotiile unui examen de licenta care urma sa marcheze un nou inceput din viata mea. Astazi se incheie un prim sezon ca educator si sunt surprinsa sa descoper ca eu marea vorbareata nu-mi pot gasi cuvintele sa pot spune ce simt in fata Mariei sale Copilul care a crescut odata cu mine, dar mult mai mult decat mine, care s-a transformat cu o repeziciune uluitoare atragandu-mi atentia ca nu am voie sa ma opresc din a intelege si a cerceta cum stau treburile in Imparatia Copilariei.

   Dincolo de programe, planificari, evaluari, dincolo de zambete si imbratisari, dincolo de fiecare zi petrecuta alaturi de ei sta Educatorul ...om si el, limitat de propriile-i temeri, convingeri si de sentimente dar hranindu-se cu iubire; iubire pentru meseria lui, iubire pentru oameni si iubire pentru ghemotoacele de viata care-i umple fiecare zi.

   Inaintea suferintelor mele, de fiecare data am pus „tragediile lor”,si indiferent cat de tare ma macinau durerile trebuia sa le uit pentru ca ea sau el tocmai s-a lovit la un degetel sau” il doare capul de atata treaba” sau „burtica”. Si totusi ca fiecare om, ba eu chiar mai mult am de luptat cu dureri si stari care incearca sa ma rapeasca din Imparatia lor. Imbratisarile lor sincere si pline de energie, sau maigaierile micilor manute imi dau putere sa ascund suferinta fizica sau psihica. A trecut un an, plin, in care am trait fiecare zi la intensitate maxima avand parte de cele mai frumoase experiente, de la tumbe pana la cucuie, suzete si picioruse inodate pana la sporovaieli necontenite. Un an in care am invatat cu cei mai buni lectori specialisti in dialecte neintelese celor ce stau departe de Imparatia Copilariei.

   Ma simt binecuvantata ca am avut ocazia de a intalni Parinti de copii si nu doar parinti, oameni de actiune carora le-a pasat de fiecare zi. Si cum toate lucrurile bune se fac in echipa, de data asta chiar am fost o norocoasa, jumatatea mea este o femeie extraordinara prin blandetea si creativitatea ei. Am petrecut impreuna zile in care ne-am ingrijorat, bucurat sau enervat, intr-un cuvant am empatizat. Am fost impreuna in aceiasi poveste fara personaje principale.
Sunt recunoscatoare pentru fiecare zi de har, experiente si oameni minunati!