duminică, 21 iunie 2015

Culca-te ca sun la tigani sa vina sa te ia!

   In sfarsit liniste! Dupa o dimineata agitata mai mult decat alte dimineti de pana acum, ma bucur in sfarsit de linistea din grupa, mai ales ca peste cateva ceasuri va incepe si serbarea si mai am ceva de pregatit.Am lucrat, ne-am jucat, am mancat si acum i-am pregatit de somnul mult asteptat de amiaza. Multi au adormit imbratisandu-si jucariile preferate si avand poate in minte poeziile pentru serbare dar cum este si normal sa fie, mai sunt si " disturbatori" care fie ca au mancat prea multa supa si nu pot adormi sau au mai multa energie decat ceilalti si mai au nevoie de ceva vreme pana la somn.
www.copilul.ro


   Am nevoie de ajutor si o chem pe doamna ingrijitoare, o femeie pe care copiii o iubesc si care-si face treaba cu multa constiinciozitate. Imi place si am lucrat frumos impreuna in toata aceasta perioada, este o colega cu suflet mare si bun. Ma opresc din lucru si imi arunc privirea peste patuturile in care se odihnesc abia respirand, bucatele mici de licurici care au adus sclipire de fericire si intelepciune in viata mea. Ma napadesc amintirile primelor zile si simt cum inima mi se strange si ma sugruma plansul. Au crescut si stralucirea lor este tot mai puternica, pot zbura sa imprastie iubire si bine in aceasta lume minunata inca. Stiu a spune cine sunt si ce vor, stiu sa cante si sa spuna poezii, sa inventeze povesti nepovestite inca, si mai mult de atat. stiu ca sunt iubiti si apreciati. Sunt Licuricii nostri, copiii din grupa mica-mica, care s-au lepadat de pampers si suzete si acum folosesc cu usurinta creioanele colorate si acuarelele.

   Sssssst, cineva nu doarme inca! Este papusa blonda si carliontata care in primele doua saptamani devenise tatuaj pe bratele mele. A mancat multa supa si nu poate adormi. Deodata aud :"culca-te ca sun la tigani sa vina sa te ia!". Am impresia ca nu am auzit bine, si ma rup din reveria in care imi era placut sa fiu mai devreme. " Culca-te, ca sun la tigani sa vina sa te ia!" se aude repetitiv si dureros pentru mine. Mai auzisem si cu alte ocazii amenintari de genul si am atras atentia in mod elegant ca nu doresc sa-mi cresc copiii din grupa sub aceste amenintari si mai ales ca apartenenta mea etnica era bine stiuta in gradinita. " Nu-ti mai consuma minutele ca sunt aici nu am plecat nicaieri!" Vadit incurcata, doamna a incercat sa dreaga busuiocul spunand: " vai doamna Alina, da nu tu, ziceam de aia ce aduna de la gunoaie! Nu mai spuneti asa ca nu sunteti, nici macar nu aratati!" Ce sa arat? cu degetul? 
Am fost furioasa dar gandul la serbarea ce urma sa inceapa m-a linistit dar undeva in inima mea se deschisese o rana mai veche.

   Avem pretentia sa ne bucuram de generatii ce vin din urma, mai deschise la minte si cu inima destupata de rautate, ne place sa vorbim de toleranta, incluziune, sa ne lovim cu caramida ipocriziei in piept strigand: "eu nu am nimic cu tiganii, am fost la ei in casa, am prieteni tigani!" dar imprimam in inimile plapande si curate mizeria ce vine din frustrarile noastre. Ii ferim si separam de "lumi necunoscute lor" crezand ca-i facem mai buni dar nu facem altceva decat sa-i crestem otraviti cu prejudecati si stereotipii. Le umplem "ghiozdanele inimii" cu un balast ce va atarna greu si fara sens in mintea lor.

   Eu, voi continua sa spun cine sunt, imi voi face treaba cum stiu eu mai bine si stiu ca si Dumnezeu isi va face partea lui, dar tu, ce vei face?

   Spune-le copiilor vorbe frumoase atunci cand merg la somn si somnul lor va fi lin si viata mai frumoasa. A trecut vremea cand tiganii umblau cu sacul prin mintile voastre si va luau ce era mai bun, constiinta.

   Saditi in ei samanta iubirii si viata va fi o bucurie pentru voi dar si pentru noi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu