luni, 18 ianuarie 2016

Dimineata unui profesor

Ca o femeie gospodina ce sunt imi pregatesc hainele si geanta de lucru in fiecare seara pentru ca nu-mi place sa intarzii cautand disperata cu ce sa ma imbrac si sa nu-mi uit ceva important acasa care mi-ar usura ziua de lucru.
Autobuz Codreanu
  Ma trezesc recunoscatoare pentru inca o zi de har, imi duc cainii afara care se fericesc prin zapada mai ceva decat copiii, strang mizeria in pungute ca un cetatean bun ce sunt si sunt gata sa plec catre autogara unde ma asteapta cursa minunata catre destinatia...SERVICIU....da spun serviciu pentru ca aduc plus valoare comunitatii :) 
Ajung in autogara si ca sa nu-mi inghete picioarele ma duc in sala de asteptare unde cred eu ca este cald si bine si ca sunt in siguranta. Din urma vine si colega mea de la Satu Nou si incepem sa povestim despre una, alta. La un moment dat se apropie de noi  un tanar umil, acoperit de haine murdare mirosind a pisat si alcool,  combinatie mortala pentru o dimineata inghetata.
„Da si mie un leu de o paine te rog, da de o paine , de o paine....” .Vaietul lui se repeta si ma intorc cu spatele sa pot deschide rucsacul sa scot un leu sa-i dau chiar daca stiam ca painea este cea mai mica grija a lui. Imediat umilul s-a transformat in agresor, m-am trezit ca ma pipaie si ma ciupeste si se repede sa-mi bage mana sub fusta. Din instinct i-am pleznit o palma peste cap si l-am repezit in timp ce colega mea ii zice: „ Ce faci ma nesimtitule, vrei sa chem politia?”
Politia nu mai este demult bau-bau pentru la el si iese pe usa dupa care la nici un minut revine furios, probabil realizand ca i-am dat o palma peste cap si urland la mine se repede sa de-a cu pumnul:” Fa muisto, te omor, te omor bag p...a in gura ta!”. Nu ma sperii si ma reped la el si il mai pleznesc odata iar el socat de reactia mea mai incearca o data:” te omor muisto!”. Inca o scaltoaca si un sut in cur si a zburat pe usa salii de asteptare in timp ce draga mea colega se pregatea sa sune la politie.  Gata a trecut si asta si mergem sa vedem de autobuz, dar surpriza, timpul trece si uite ca nenea Codreanu intarzie la intalnire. Oamenii inghetati merg la dispecer si il intreaba daca mai vine autobuzul de Crizbav la care el raspunde ca nu stie nimic. Suntem cu totii inghetati si este trecut de 8.30 si din nou mergem la dispecer care de aceasta data sta cu spatele la noi si vorbeste la telefon. Un nene ii spune :”ba da tu iti bati joc de noi, ce p..a mea faci cu noi, mai vine sau nu autobuzul?” Dispecerul il ignora la care nenea zice:” ba vrei sa-ti fut un cap in gura?” si imediat capul lui se opreste in nasul dispecerului care raspunde cu un pumn in pieptul lui nenea. Intervin oamenii si ii calmeaza dar nenea Codreanu nu da nici un semn ca i-ar pasa de noi cei care suntem asteptati la munci si suntem sunati sa dam explicatii de ce nu am ajuns. Intr-un final la 8.45 apare si nenea Codreanu si in culmea inghetului si a fericirii urcam in autobuz. Ma asez cu teama sa nu-mi rup vreun os caci sunt toata o durere si deodata il aud pe sofer:”De nu te-as mai vedea niciodata pe cursa asta!”. Ma uit atenta si realizez ca este acel sofer din prima mea zi de naveta care era sa dea peste mine iar el continua:” va mai amintiti de mine doamna, acum va bucurati sa ma vedeti?”
  Minunata zi si minunata viata de profesor navetist si ingheturile abia s-au anuntat ca vin J
P.S. Si cand ma gandesc ca ramasesem socata atunci cand mama unei fetite de etnie rroma spunea cu amaraciune: „O las doamna la scoala... sa ajunga si ea o amarata de invatatoare”.

P.S.1 Iar Transbus Codreanu merge in continuare pe monopol in conditii mizere fara sa-si simta licenta de transport in pericol, desigur cu complicitatea primariilor care au o mare lene in a mai autoriza o statie de autobuz desi vorbim despre o alta localitate.