luni, 14 august 2017

Educatie MOCA si rasism cu discount

         Desi ai mei imi zic “Costica Sapte Meserii”, eu una nu ma pot abtine sa mai invat cate ceva. Asa am ajuns sa particip la cursul de formare pentru combaterea violentei domestice. Cand am ajuns eu la curs, era deja inceput si o parte dintre participanti s-au prezentat cine, cum, ce fac si unde. A venit si randul meu si m-am prezentat cine sunt, adica: Alina Ursu, profesor, trainer si mentor de etnie rroma.
         Toate bune si frumoase, traineri fiind doua femei care stiau bine despre ce vorbesc, cu o experienta profesionala cat a unei vieti de om si de o valoare umana extraordinara. Participanti, femei majoritatea, barbati minoritatea, adica 1 care nu era ONG-ist sau asistent social (ca si mine dealtfel) dar foarte interesat de tema si care emana o energie placuta. Restul lumii, era de pe felie, nu inventasera apa calda dar o foloseau, erau din asistenta sociala (ONG si Administratia Locala), psihologi practicieni clinicieni la diferite institutii sau cabinete individuale, asa cum spuneam: “uite sus si uite jos/totu-i verde si frumos”.

La un moment dat, discutiile “cum era si firesc” s-au indreptat catre etnia rroma, adica tigani si mai precis tigancile care fac multi copii pentru alocatie, nestiind  altceva, sau  ca un mare impediment in munca asistentilor sociali este faptul ca nu sunt casatorite oficial ca statul sa le poata asigura protectie in caz de …orice. Cum nu pot si nu am dreptul sa tac cand bataile inimii mele se accelereaza la auzul cuvantului si piticul reptilian este si mai sensibil incepand sa topaie tananica, am luat pozitie. Din experienta personala pot spune ca un certificat de casatorie nu te poate pune la adapost de abuzuri si mai mult de atat nu-ti ofera nici sustinere legislativa de mare valoare in sensul ca mai rau te incurca. Spre exemplu, daca pleci cu copiii de acasa pentru a-i feri din calea furiei masculine si te separi pana la divort, el, barbatul tau de cununie, are dreptul sa vina si sa-i viziteze atata vreme cat nimeni nu i-a impus o restrictie, chiar daca te-a macelarit si a terorizat copiii de a trebuit sa fugi, ca de…esti cununata si pana la divort si o hotarare judecatoreasca, omul are drepturi de tata. Daca barbatul tau are datorii la administratia financiara, amenzi sau alte bube si mai pleaca si de acasa si te lasa cu ochii in soare, tu nu-ti poti obtine un ajutor social ca trebuie sa ai dovada ca el nu munceste, ca-i hahalera si te lasa balta si alte lucruri cu temei legal unde este necesar un divort care sa-ti confere anumite drepturi. Si atunci ce facem cu cerfertecatul sfartecatul? A…da…” Statul roman sustine familia… va declar casatoriti!”
Revenind la curs, odata cu declaratia mea etnica si luarea de pozitie am starnit o adevarata furtuna din partea unor doamne care la pauza de masa, nu au uitat sa-mi reaminteasca despre convingerile lor. Zice o doamna:
-Parerea mea este ca 99,9% dintre tigani sunt puturosi si hoti! Nu ma poate face nimeni sa-mi schimb parerea!
Nu am avut intentia de a schimba parerea nimanui, doar ca in mod elegant i-am atras atentia doamnei ca ar fi cazul sa nu mai eticheteze si sa generalizeze fara a avea argumente puternice pentru afirmatiile ei. Colegele mai tinere de langa mine mi-au facut semn sa o ignor si mi-au transmis cu discretie ca nu merita sa-mi stric karma, zenu’ si fengshui-ul pentru nimeni. Cam greu am reusit sa mananc si sa-mi calmez bataile inimii si pe piticul care incepuse sa se dezbrace. In acea zi au mai existat destule aluzii, afirmatii si sageti otravitoare dar m-am abtinut de dragul cursului in sine si al trainerilor din fata nostra.
Acasa am meditat si m-am rugat sa raman inteleapta si sa pot aduce argumente suficient de puternice celor ce mai vin cu astfel de convingeri limitative care otravesc inimile celorlalti si le ingradesc modul de a gandi si aplica ceea ce invata sau trebuie sa faca. Era dureros si frustrant sa stiu ca acestea sunt convingerile unor oameni care au ales sa iasa din sistemul de stat si sa treaca de partea ONG-urilor, care vin majoritatea in slujba binelui fara prejudecati si etichetari. Stiam ca nu este usor datorita dezamagirilor pe care le traiesc din partea beneficiarilor, din partea legislatiei, dar totusi…au facut-o benevol, nimeni nu le-a obligat sa continue munca de asistenta sociala! In asistenta sociala, etichetarile si rasismul nu isi au locul pentru ca devin o toxiinfectie sociala!
Ziua urmatoare a debutat promitator, insa nu mai retin cum din nou s-au adus in discutie rromii, de data aceasta cei care merg la licee si facultati  pe locurile speciale. Una dintre doamne, cred ca inspector, a tinut sa spuna sus si tare ca nu este corect ca tiganii sa-si faca studiile MOCA!
Sunt una dintre “tigancile” care au facut studii MOCA! Si apoi joac-o Parleo p’ asta! Deja simteam ca atacul este direct la adresa mea, ca a fost gandit si copt in mocirla etichetarii si a urii. Am rugat-o sa se duca un pic sa studieze ce este cu acele locuri MOCA, si i-am spus ca eu nu am primit nimic MOCA, am avut aceleasi examene, am sustinut o licenta in aceleasi conditii dar am muncit mai mult decat ar fi muncit zece studenti majoritari!
Ceea cee nu stia si nu va sti, este faptul ca diferenta dintre mine si ea este ca eu chiar am invatat la o universitate de stat, cu referinte bune unde am fost inspirata si motivata de profesorii mei si unde am inspirat si lasat un semn frumos al trecerii mele pe acolo. Ceea ce iarasi nu stie ea, este ca de era fata inteligenta in semestrul al doilea din anul I daca avea rezultate bune ar fi fost si ea pe MOCA, dar cum studiul este uneori cam ca carnea de porc (intentionat scriu asa) nu te poti astepta sa-l digere oricine. Nu a stiut-o si nu o va sti niciodata ca diferenta dintre mine si ea este ca eu chiar am razbit muncind, asumandu-mi cele invatate, punandu-le in practica in fiecare zi a vietii mele si folosind maxim darul pe care l-am primit, acela de a fi libera datorita educatiei si formarii continue.
Pe langa toate acestea, atunci cand copii mei adolescenti fiind aveau nevoie de prezenta mea, eu eram in camera inchisa, cu cartile in fata studiind si experimentand noi limite care sa ne faca in viitor viata mai frumoasa. Am pierdut o perioada frumoasa din viata lor, fiind atat de preocupata de viitorul nostru incat am fost absenta in marele prezent (asa cum mi-a spus intr-o zi fiica mea).
Pentru mine, telul vietii a fost “prima banca”, asta pentru ca pe vremea copilariei oricat de buna as fi fost, locul meu era printre ultimile banci. Aveam doua hibe: eram de etnie rroma, saraca si mai era o a treia hiba, tata era monarhist!
Cand am auzit acest repros tendinta mea a fost de a-i raspunde cu reprosul anilor de robie pe care l-a indurat etnia mea, pentru toate discursurile rasiste care aduc discordie si pierderi. Am tacut! Uneori tacerea este cel mai bun repros…
Multumesc trainerului care a oprit discutia inainte de degenera si ii mai multumesc ca mi-a fost alaturi intreband in sala cum s-ar simti cineva daca ar fi de etnie roma si sa se vorbeasca numai la modul negativ despre ei. Doamna a dat exeplul copiilor rromi din scoli si licee, a copiilor din centrele de plasament, al gay-lor si al evreilor si in acel moment am vazut omul sensibil purtator de rani, omul care iubeste neconditionat si care si-a asumat misiunea cu adevarat de a fi de partea celor in nevoi indiferent de apartenenta etnica, politica, sociala etc.
Am realizat cat de norocoasa sunt pentru ca am muncit atat de mult in viata sa ajung astazi sa pot scrie aceste randuri. Am realizat ca de cele mai multe ori indiferent de studii, aspect fizic, pozitie sociala, comportament, tiganul este tigan in ochii lor si o adevarata pacoste mai ales atunci cand este educat si  isi cunoaste istoria, drepturile si responsabilitatile fata de cei din jur. Doare rau transformarea, doare rau atunci cand TIGANUL devine ROM! Cand nu se mai poate arunca in el cu vina furtului, ghicitului, ii doare EDUCATIA lui si faptul ca isi simt periclitata pozitia.
Imi pare rau ca unor oameni de o asemenea calitate umana li se permite sa lucreze in asistenta sociala, dar calitatea umana din pacate nu poate fi certificata cu o hartie, calitatea umana poate fi cetificata de iubirea si pasiunea cu care-ti indeplinesti misiunea. Nu am auzit niciodata in aceste doua zile jumatate vorbindu-se frumos despre beneficiarele doamnelor. Doar trainerii au stiu cum sa indrepte situatiile strambate de mintile limitate.
Pentru mine a fost ceasul desteptator sau mai bine spus, alarma pe care tot o amanam pentru a ramane in zona de comfort. M-am simtit transformata intr-un puzzle, aruncat pe o masa si am muncit mult cu mine si trecutul sa ma asez piesa cu piesa intr-o armonie perfecta cu omul impacat si luminat care sunt acum.
Am fost discriminata dar mi-a prins bine, caci intre o pauza de felul unu si felul doi am avut ocazia de a indemna la studiu despre istoria noastra deloc frumoasa, istoria rromilor.
Am fost aplaudata si felicitata si mi-a prins bine. Am legat noi simpatii si cred ca si viitoare colaborari, am oferit alternativa lui “SE POATE” si inca o data mi-am confirmat ca pentru mine, imposibilul nu exista si ca zona mea preferata este aceea de DISCONFORT care ma trimte la munca, inovatie, inspiratie.
Multumesc voua, oameni frumosi si de bine care ati gandit acest curs de formare, l-ati sustinut si daruit noua cu atata profesionalism incat si crengile daca ar fi participat si  ascultat ar trece la treaba, adica in teren cu adevarat, lasand la o parte plangerile impotriva sistemului. Sistemul bolnav suntem noi, cei cu convingeri limitative si plini de frustrari si fie ca fiecare sa aduca prin transformarea personala schimbarea pe care o doreste in SISTEM!
Cat despre mine, voi continua asa cum ma stiu, nebuneste, iubind oamenii chiar si pe doamne, voi continua sa studiez MOCA, si cursul a fost MOCA si am mai si mancat, sper sa aduc valoare muncii mele platind in acest mod cursul J si daca as putea as mai face si cativa copii mai ales acum ca ma specializez in noul trend al “ parentingului” dar de aceasta data voi plati in dolari ca ma invata un englez din Anglia.
Cu multumiri pentru experientele acumulate, Alina Ursu profesor, trainer si mentor de etnie roma J