Curcanul diavolului și vrăjitoarea salvatoare

Cu mulți, mulți ani în urmă, adică prin adolescența mea târzioară se întâmpla să mai ghicesc în cărți sau cafea, să deschid oglinzile ursitei sau să dezleg ursite legate de magie neagră. Nu am făcut dintotdeauna asta, ideea mi-a venit atunci cand una dintre fetele cu care mai povesteam m-a întrebat într-o zi:

-         Auzi, dacă ești țigancă, știi să ghicești în cafea?

-         Dar să dezlegi cununii știi? M-a întrebat o alta.

Nu eram sigură dacă știu nici despre una nici despre alta O mai vedeam din când în când pe mama că își deschide cărțile sau se uită în ceașca de cafea și mă străduiam să aud ce spune în descântecele ei. Știam că mama posedă al ”șaselea element” și că ce prevestește ea devine literă de lege, pentru că toate se împlineau. Uneori când era tulburată de evenimente sau aștepta o veste ce o ardea, mama se folosea de bobi și o auzeam cum bate mărunt din buze în descântecul ei. Niciodată nu s-a ostenit să ne învețe vreun descântec, nici pe cel de deochi darămite altele mai însemnate. Ne spunea că destul își face ea păcate ca să ni le mai lase și nouă moștenire. La mama veneau mereu femei să le ghicească, chiar și bărbați. Clienții ei fideli erau cei bine puși: milițieni sau nevestele lor, cucoane de la primărie, gestionare de magazin etc. Toți plecau mulțumiți și o ploconeau pe mama cu ceva firfirei. Nu era o femeie lacomă și nici nu avea un tarif special.

Ei bine, dacă mama știe, musai că pot și eu pentru că sunt sânge din sângele ei! Sora mea mai mare, pfaiii, asta era expertă dar nu pe bune! Se lipeau de ea ca marca de scrisoare tot felul de femei care nu aveau ce face cu viața lor. Disperate și nemăritate, disperate și măritate, ibovnice, ibovnici, holtei  și alte categorii gata să plătească un descântec pentru o viață mai bună. Și pentru că ea știa toate aceste șmecherii am hotărât să o rog să mă inițieze și pe mine în aceste taine fără știrea mamei și mai ales a tatălui. Mama ca mama, dar cu tata era belea mare dacă afla. Mă rupea pe genunchi! Numai asta îi mai lipsea, să-l caute miliția și din cauza mea nu numai din cauza manifestărilor lui pro-monarhie.

Deci, iata-mă ucenica soră-mii în ale magiei de toate felurile. Harry Poter ar fi jucat în liga mică cu ce am învățat eu în scurt timp. Am învățat cum să poleiesc femeile și bărbații, să poată străluci în ochii iubiților, să fac găina sau curcanul să-și ”piardă” viața în funcție de câți bani oferă cel/cea în cauză, să scot dracul din ou și alte trucuri de impact care să-mi poată aduce rapid faima în cartier printre gâsculițele în căutare de rezolvări magice.

Într-o zi a venit la soră-mea o femeie cu un curcan mare ducă-se cu noaptea. Curcanul avea menirea să fie portavocea răului care o bântuia și trebuia să fie sau nu de acord cu ce și cât oferea tanti pentru a scăpa de rău. Ei bine, hai să ne apucăm și de treabă! Femeia spășită dă curcanul pentru descântec. Soră-mea îl ia și descântă. În romanes că altfel nu se putea. Acu-i acu! Să poți lăsa curcanul fără aer trebuie să ai forță. Se face așa: bagi mână sub aripi și localizezi plămânii. Începi să strângi cu putere și așa biata pasăre primește aer cu porția.

-         Spune cât dai sa plece răul? ( curcanul este vivace dar se uită speriat la femeie)

-         Păi, am numai 20 de lei ....

Curcanului i se i-a aerul prin strânsoare și atunci el incepe să lase capul într-o parte...

-         Nu merge, uite răul nu pleacă! ( soră-mea strânge mai tare, curcanul se pleoștește instantaneu, clipocește repede din ochi si...pauză!)

Femeia se sperie și gândește rapid.

-         Dau 50 de lei...

Curcanul semn, doar tresare...

-         Dau 200 de lei! Nu am mai mult!

Curcanul își revine cu mare greutate, este amețit și șade prostit pe parchet. Soră-mea este cam nemulțumită dar este bine și așa. I-a curcanul de aripi și îl bagă într-o coșarcă.

-         Ducă-se, cu pustiul! Nici aici și nici la tine!

Așa se termină ședința cu răul ieșit prin pasăre. Curcanul ajunge în oală, banii în șortul soră-mii și femeia cu inima și batista ușurate se îndreaptă spre casă cu mari speranțe. 

   Ți-am povestit asta ca să-ți aduci aminte că speranța noastră este Dumnezeu și cel mai mare noroc al tău ești Tu!

La mulți ani, vrăjitoareo!«                                                            » Să găsim răul cu oul!