Nu sunt singură, nici victimă

     O femeie bătută la fiecare 30 de secunde, 15584 de femei agresate (în statisticile oficiale), alte mii de femei care suferă în tăcere, neștiute. Acestea sunt cifre, niște numere, dar suferința nu se poate măsura și de cele mai multe ori nu poți ieși din cercul care o generează.

 

    Se spune că femeile cu un nivel mai ridicat de educație sunt mai puţin predispuse la violenţă, în aceeaşi situaţie aflându-se şi femeile care muncesc. Poate că este adevărat, dar acum știu că violența își face loc în toate păturile sociale. Educația și munca sunt arme unelte eficiente care-ți pot oferi siguranță. Acestea sunt ceea ce mi-am pus în tolbă pentru a duce la împlinire misiunea asumată.

    Mi-am dorit sa merg la marș, am renunțat când inima a dat semne de oboseală și glicemia ajunsese pe culmi de glorie. Anii și experiența de viață își cer dreptul, dar am învățat să o duc și pe asta.
- Dă-ți timp, mi-am spus, tu oricum ești zilnic într-un marș!
Doctorul meu de inimă și suflet m-a îngrijit, am făcut metaterapie și noaptea a coborât tihnită aducându-mi odihna și alinarea durerilor.
Sâmbăta dimineața mi-a fost mai bine însă o umbră de tristețe mă încerca pentru că lăsasem marșul în plan secund, dar el nu a uitat nimic. Cafea bună, ciocolată fără zahăr, flori, muzică și un mesaj: "iubire te aștept la cafea”.
Am zburat din pat lângă masa pregătită de cafea.

- Iubire, dacă tot așa rău te simți, mergem la spital sau... la București pentru marș.
- Ah, aș merge dar nu am un banner, nu am nimic...
- Îl poți avea într-un sfert de oră!
- Eeeee, gata fug afară cu câinele și după mă duc să scot afișul. Mulțumesc iubirea mea!
     Așa a fost pregătirea pentru marș. Totul într-un marș sau maraton. George de la xerox a fost operativ și inspirat să-mi facă banner-ul pe pânză că doar sunt femeie serioasă. Am luat-o și pe Livia cu noi la drum și iată-ne la momentul potrivit să pornim în marș pentru combaterea violenței asupra femeilor. Nu m-a durut nimic, am întâlnit fețe cunoscute, am văzut lozinci, am strigat cu toată forța ființei mele, și am mers împreună cu ei pentru cele care nu pot mărșălui... Costi alături de mine sau pe margine, pas cu pas, având camera în acțiune.

    De multe ori privirea mea s-a intersectat cu a unui tânăr fain. De fiecare dată îmi zâmbea și transmitea forță.
La final s-a apropiat zâmbindu-mi larg și mi-a întins mâna:
- Știu cine sunteți, Alina Ursu, v-am văzut în înregistrarea făcută de colegii mei de la Recorder. Felicitări pentru ce faceți! 

 
     Asta este diferența pe care o pot face în viețile semenilor mei. Succesul ține de mine personal, diferența ține de ce fac pentru semenii mei, și acel tânăr mi-a oferit certitudinea că fără haștaguri, organizații, politici sau alte mijloace de promovare, fiecare zi trăită cu intenția binelui poate face diferența pentru cei care-și doresc mai binele. Am schimbat succesul pe semnificație, alegând să nu-mi consum viața ca un simplu foc de artificii, de altfel este și motivul pentru care pot spune că:

Nu sunt o victimă, sunt parte din soluție!

   Da, nu sunt singură, am alături bărbatul, fiul și fratele altor femei și asta-mi dă putere de a vedea ziua de mâine în care las lucrurile să se întâmple așa cum vin ele (sau karma) căci nu le pot opri dar le pot trăi cum vreau eu!