Ora de educație sexuală de la nevoie la moft

 Eram în clasa a XIa imediat după revoluție și pe piața presei scrise apăruse o revistă sau mai bine spus câteva foi de ziar numite Prostituția. Ah, cred că și voi vă amintiți de ea, hai nu mai roșiți atâta! Colegii mei de clasă, cu care eram bună prietenă și cu  care făceam practică în aceiași secție la UPET, cumpărau ziarul și uneori la pauză, ne băgam printre strunguri și citeam. Sincer nu înțelegeam mare lucru ce scria acolo, dar intuiam și tare mă mai minunam ce meșteșugit pot scrie unii despre ceva ce știam eu că este scârbos, păcătos și umilitor. Într-o zi, după o citanie de câteva minute, Florin se oprește și mă întreabă chicotind:

-       Fă țiganco, ai clitoris?

-       Dă-te dreacu bă, ce-i ăla, că-mi cumpăr la bursă!

A urmat prăpădul! S-a dus vorba în toată secția, pauza de masă se transformase în pauză de râs, oamenii s-au săturat râzând de clitorisul pe care urmam să mi-l cumpăr când luam bursa. Da, eram bursieră!

În altă zi, soră-mea se apucă să spună în casă că îi este poftă de un cunilingus, nu știu ce auzise pe afară. Vai de spatele ei câți pumni și picioare și-a luat de la unul dintre frații mei și ce potop de epitete a căzut peste noi toate fetele din casă! Pe de altă parte mama ne avertizase asupra manifestărilor bărbătești care ne puteau gravida.

Fă, să nu vă pupați cu băieți că întâi vă pupă, vă pune mâna la țâțe, după aia vă bagă mâna în chiloți și haț vă f... și vă treziți gravideee! Și apoi ne omoară tac-tu pe toate!

Asta era educația sexuală primită de noi acasă, cică era rușine să vorbim despre menstruație, reproducere, poluție, apariția părului pubian și toate „năpastele adolescenței”. În schimb înjurăturile erau mai dese ca rugăciunea sau binecuvântările. Cică așa primiseră și părinții noștri și așa dădeau mai departe.

Tare bine mi-ar fi prins mie fata de atunci, să știu de ce și ce transformări suferă corpul meu când a apărut părul pubian, când în clasa a XIa am avut prima menstră și am început să țip la colega mea Tănțica ca o apucată:

-       Tănțicooo, făăă, cred că mi s-a rupt ceva la p.... la ora de sport că am sânge pe chiloți!

Tanța a râs cu hohote de se scutura faianța din baia liceului și mi-a întins batista ei chinezească brodată la mare căutare pe atunci.

-       Ia fă proasto! Ți-a venit ciclul!

Îmi era rușine să-i spun mamei, eram speriată și în același timp îngrozită că din trupul meu firav se scurge atâta sânge! Anii au trecut și uite cum am și eu noroc de un gagic, stăteam în fața blocului, pe scări la povești. Seară, toamnă și uite și ocazia de pupeală! GPS-ul montat de mama în capul meu a început să funcționeze: acu mă pupă, îmi pune mâna la țâțe și haț se trezește bietul gagic cu un genunchi acolo unde începe creațiunea! Și uite așa ajung eu spaima băieților și o bună păstrătoare a comorii femeiești, pentru că frica de bătaia tatei sau suferința mamei era mai mare ca orice tentație!  

Daaa, frica mi-a condus pentru multă vreme existența și mi-a suprimat orice trăire femeiască lăsând loc obedienței și toleranței la toate ieșirile violente ale bărbaților din viața mea de atunci, indiferent de statutul lor. Era normal să ne bată tata și să credem că suntem curve dacă ne gândim la vreun băiat, era normal să ne bată frații dacă stăteam în fața blocului cu băieții din cartier, era normal ca bărbatul cu care m-am măritat să se ducă după altele, să-mi spună că nu sunt bună, că nu știu face sex și altele. Și asta pentru că nimeni de ACASĂ nu mi-a spus că toate transformările corpului meu sunt asemeni transformărilor apei din natură! Adică normale, firești și ciclice! ACASĂ ar fi trebuit să învăț ce rost are părul de pe jos sau sus, ce rost au menstrele, ce rost are sărutul, atingerile și apropierea fizică! Dacă acestea s-ar fi întâmplat acolo în spațiul intim al casei, safe, aș fi înțeles mai bine cum sunt eu clădită în unicitatea mea!

Astăzi chiar dacă omenirea a „evoluat tehnic”, la un click distanță, pot vedea un film pentru adulți, un documentar despre corpul uman sau pot asculta un podcast despre emoții, feminitate, sexualitate. Însă mai există părinți ca ai mei, frați ca ai mei care nu știu nici ei prea multe și nu au cum să-și educe copiii în această direcție pentru că este moștenirea transgenerațională de a nu ști sau a nu considera că este bine să știm.

În școală este bine să avem super profesori pregătiți pentru orele de anatomie care să aibă la dispoziție super cabinete de anatomie cu tot ceea ce înseamnă materiale didactice pentru a transforma orele de predare în adevărate momente de cunoaștere și autocunoaștere, ore personalizate pe nivel de vârstă și înțelegere.

Avem nevoie de medici ginecologi care să poată vorbi tinerelor fete despre riscurile și complicațiile ce pot apărea ca urmare a începerii unei vieți sexuale timpurii sau cu parteneri ocazionali, de specialiști în planning familial, medicina sexualității care să se prezinte cu tact și în fața elevilor și să le explice ce înseamnă și implică actul sexual în sine fără protecție, ce înseamnă masturbarea pe termen lung, avorturile repetate. Cam așa văd eu educația sexuală, opțională, discretă, cu profesionalism și păsare pentru generația aceasta supusă la grele tentații și încercări!

DAR... noi nu avem în școli wc-uri, apă curentă, materiale didactice, mobilier, cabinete pe specializări, și ceea ce este mai dureros nu avem RESURSĂ UMANĂ și avem pretenția de acolo de sus de la minister și fabrica de legi să introducem educația sexuală? Cine să o facă? Ciobanul Ghiță? Profesoara de istorie? Profu de sport care vorbește urât despre elevele lui cu profesoarele din cancelarie... „ce i-a crescut țâțele lu aia!” și ele, doamnele, râd sau se prefac că nu aud?

Noi nu prea avem profesori calificați dăruiți și hăruiți și voi legiuitorilor vreți să se facă educație sexuală? Nu avem directori de școli buni manageri, lideri care să inspire și să motiveze gașca să-și facă treaba ci doar se lasă periați și scămoșiți de ăia de-și doresc postul și pentru la toamnă cu micuța notă 5 sau la mica înțelegere?

Nu avem profesori atenți să vadă abuzul, violența, suferința de pe chipurile copiilor și voi legiuitorilor vreți să se predea educația sexuală în școală?

Cine? Cine să o facă?

Eu vă îndemn să vă mai gândiți și să-l întrebați pe Dumnezeul pe care doriți să ni-L omorâți fără de a mai avea șanse să reînvie.

Nu mai avem chiar nimic de făcut in #ROMÂNIAEDUCATĂ ? Serios? Mă îndoiesc că am ajuns atât de departe cu dotările, calificările, profesioniștii din educație încât să sunăm clopoțelul pentru începerea „orei de labă”. Vă spun că va fi tristă ora aceea, o oră de labă tristă de la politicieni la fel de triști!